Candva, 12 februarie 2017 Imi amintesc vag,dar parca totusi perfect ziua asta. Imi cotrobai prin sertarele mintii si incerc printre norii fumului de tigara si mirosului de alcool sa-mi amintesc. Am vrut sa uit de mine si de tot ce ma inconjoara, nu puteam sa vad fericirea si credeam ca nu pot sa mai continui. Probabil era 3 dimineata,tu nu dormeai,eu incercam sa uit si nu stiu cum, dar m-am trezit vorbind cu tine. Vedeam ecranul in ceata si incercam sa scriu corect. As vrea sa dau mai multe detalii despre noi, dar stiu ca atunci ti-ai da seama cine sunt. Imi amintesc cum am ajuns in locul pe care eram obligata sa-l numesc acasa, m-am invelit cu plapuma nefamiliara si am continuat conversatia ca si cum te-as fi cunoscut acum multi ani. In interiorul meu stiam ca tu esti persoana de care am nevoie,insa nu voiam sa-mi admit mie sau mai ales celor din jur presentimentul pe care il aveam despre ce urma sa se intample.Iubeam sa urâm totul impreuna. In acel moment,probabil nu
Postări
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Azi, 2 noiembrie 2017 Am atatea ganduri si nu stiu cum sa mi le pun in cuvinte. Chipul tau imi starneste inspiratia si ma chinui sa trec peste durerea trecutului pentru a-mi scrie sentimentele in propozitii,randuri,paragrafe. Au trecut zile,nopti,luni si anotimpuri,iar eu inca stau cu gandul la tine, in mintea mea este un conflict interior intre frica ca nu te voi uita niciodata si frica ca o voi face. Stiu ca nu te gandesti la mine si asta ma doare,stiu ca ar trebui sa te uit si totusi am o farama de speranta. Speranta ca vei realiza ca meritam sa ne dai o sansa. Poate asa a fost sa fie sau poate ca nu, poate ar trebui sa lupt sau poate nu... Atatea intrebari si nimic precis. Aceasta propozitie ma duce cu gandul la tine, de faptul ca nu stiai niciodata nimic concret,iar eu incercam precum un om nebun sa te descurc. As vrea sa ne scriu amintirile in fraze,dar nu stiu cum. Au fost atatea,dar totusi atat de putine. Imi e frica sa te descriu,nu vreau sa te recunosti printre randurile m